Revistele Kinder
ianuarie 5, 2008
Revistele Glossy au devenit un fel de Kinder Eggs. Lumea le cumpara mai mult pentru cadouri, dupa care in cele mai mute cazuri le ignora. Nu rareori de intampla sa fii dezamagita de cadoul din interiorul revistei, deoarece deseori acestea se gasesc in interior si nu langa coperta, la vedere. In astfel de reviste, daca ai noroc, dai peste: mostre de tot felul, calendare, carnetele, cercei, rimel, gentute, papucei aurii, creme, manson cu diferite intrebuintari, si altele. Totusi, pretul revistelor deseori se schimba in functie de valoarea cadoului.
Te intorci acasa cu revistele si incepi sa rupi folia de pe ele pentru a vedea ce cadou contin. Rasfoiesti, iei tot ce e inauntru, o arunci de-o parte si iei urmatoarea. Uneori se intampla sa nu fie nimic in reviste. Dezamagire mare…
De aceea au aparut grupuri de consiliere in cumpararea revistelor kinder. Mai exact, au aparut forumuri unde fiecare membru spune ce a gasit in revista pe care a cumparat-o. Apar si probleme de genul: “Da’ cum ca si eu am luat revista si era doar un rimel, nu si calendar”, sau “Cati ml are mostra de gel de dus?”, “aaaa Numai atat?, ma tine doar doua dusuri, nu merita”.
Asa vedem cu supravietuiesc astfel de reviste, cu toate ca temele abordate sunt aceleasi, si se invart in jurul cozii in fiecare luna. Ce scrie, cine e pe coperta nu conteaza. Cadourile sa fie cat mai mari.
Cum suntem noi?
ianuarie 4, 2008
Cum suntem noi?
Poporul roman este unul pasnic. Cel putin asa scrie in toate cartile de istorie nationala, si chiar si in manualele de literatura. Altii au fost rai si ne-au atacat.
Defapt niciodata nu am stiut sa ne luptam pentru ceva mai mult. Spunem ca am fost pasnici, in loc sa spunem ca am fost lenesi, lasi si comozi. Era o vreme cand romanii isi aparau pamantul, in rarele ocazii chiar reuseau. De atacat alte teritorii, si de cucerit, nu s-a pus problema.
Cand am fost in Turcia, un roman mai patriot spunea: Ce le-am tras-o la Vaslui (10 ianuarie 1475, oprirea ostilor otomane conduse de Mehmed al II-lea) … iar un clujean mai destept si mai simtit ii replica: Mah, dar ei de cate ori ne-au tras-o??? .
Uite ca acum am ramas si fara teritorii ce au fost candva ale noastre si care ni se cuveneau.
Cum suntem noi…cum sunt eu. ?!?
Orice minune tine trei zile
ianuarie 3, 2008
Acum trei zile ai spus ca anul acesta: vei manca mai sanatos, vei fi o persoana mai buna, te vei lasa de fumat, vei bea mai putin, vei lua nota mai bune , te vei uita mai putin la tv si vei citit mai mult. Iti suna cunoscut?
E usor sa iti promiti anumite lucruri de Anul Nou, dar este greu sa le si respecti. E nevoie de oameni motivati pentru a le putea duce la bun sfarsit.
In general ne facem astfel de promisiuni deoarece sfarsitul unui an ne face sa reflectam asupragreselilor noastre. Daca tot incepe un an nou, ne gandim ca e un bun moment sa schimbam ceva in viata noastra. La ora 12, la trecerea spre un nou an, ni se pare ca, asa cum spune sloganul de la Adidas, impossible is nothing. Acum, dupa trei zile, mi se pare o idee prosteasca.
Voi mai respectati inca promisiunile pe care vi le-ati facut de Anul Nou? Eu nu! Si nu e vorba de promisiunile de al inceputul post-ului. La mine, minunea nu a tinut mai mult de trei zile. Gata…Anul viitor o sa imi fac promisiuni mai usor de tinut, de genul: voi continua sa respir, voi clipi cu aceeasi rapiditate, voi continua sa nu mananc carne, voi fi o persoana buna cu cei care sunt buni cu mine, voi lua note mai bune decat cel mai prost student. Sau, poate e mai bine sa nu imi mai fac promisiuni, ci doar sa imi pun dorinte.
O cultura…morbida
ianuarie 2, 2008
Actriţa de teatru şi film Clody Bertola a încetat din viaţă, la vârsta de 94 de ani, transmite UNITER.
11:36, 27.12.2007 Muzicianul Oscar Peterson a încetat din viaţă Oscar Peterson, pianist şi una dintre personalităţile reprezentative ale jazz-ului internaţional, a încetat din viaţă la vârsta de 82 de ani, informează Daily Mail.Biblioteci pictate
ianuarie 1, 2008
Nicolae Filimon scria in Ciocoii vechi şi noi sau ce naşte din pisică şoareci mănâncă: “Pe acei timpi, ca şi în zilele noastre, bibliotecile erau la modă; toţi junii muchelefi (MUCHELÉF adj. v. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheş, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit) şi spudaxiţi (SPUDAXÍT adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învăţat) aveau câte o bibliotecă formată din cele mai bune cărţi ale timpului, pe care nu le citeau niciodată. Bibliomania era atât de întinsă, încât mulţi din cei aprinşi de această patimă, nevoind să sacrifice bani şi timp, chemau câte un pictor meşter şi le zugrăvea prin saloane şi prin camerele de studiu câte o bibliotecă de minune, în care se găseau tot ce ne-a lăsat mai sublim gândirea omenească, de la creaţiune şi până în timpul lui Caragea. Judecând între oamenii care au biblioteci şi nu le citesc şi între cei care le au numai zugrăvite, eu cred mai cu minte pe cei din urmă.”
Cand Filimon facea paralela cu “ca si in zilele noastre” se referea la anii 1819-1865, cand a trait el. Acum te cam pufneste rasul sa citesti “Ciocoii vechi si noi” si sa vezi scris cum ca bibliotecile sunt la moda. Unde? Ati vazut cum arata mai nou bibliotecile? In pozele atasate puteti vedea cum unele nu au niciun loc pentru o carte cat de mica, sau au doar doua-trei rafturi care ar putea fi utilizate ca suport pentru carti. In schimb este suficient spatiu pentru televizor, combina, computer.
Eu prefer bibliotecile solide, cu multe rafturi pentru carti. Dar se pare ca nu mai e la moda. Eu am mai prins inca acasa o biblioteca plina cu carti, dar a trebuit inlocuita. Acum trebuie sa incapa toate cartile (de-a dreptul imposibil) intr-o biblioteca mai … moderna. In cativa ani, nu stiu ce va mai ramane din ceea ce pana acum numeam “biblioteca”.
Ce numeam eu pana acum blblioteca era, pe langa institutie, ceea ce aparea descris in romanele surorilor Bronte, a lui Jane Austen, Charles Dickens, John Galsworthy si altii. Oare cum e sa citesti despre astfel de biblioteci intr-o “carte” pe un calculator. Ti-ar placea? Mie nu…cum nu ma satur cand vad poze cu mancare in cartea de bucate.
Pictate, adevarate, sarace sau frugale (daca tot veni vorba de mancare), chiar deloc, sau digitale… cam asa au aratat bibliotecile in decursul ultimelor doua secole. Am o oarecare repulsie sa ma gandesc ce va urma, mai ales pentru ca un lucrator neiscusit va da intotdeauna vina pe lipsa ustensilelor necesare.
VERSUS
Turcia
decembrie 31, 2007
Ce/cum am vazut :
-agricultori care lucrau in miezul noptii pamantul cu un bec pe tractor=> nu vedeai un pamant nelucrat si neirigat. Acolo nu se plange lumea ca e seceta si se usca recoltele chiar daca se intample sa nu ploua un an in unele zone.
-un magazin pe care scria Genuine Fake Watches (Daca ceva este “genuine” inseamna ca este real si exact ceea ce pare a fi)
-Efesul unde sunt peste tot vestigii, dar nimeni nu iti interzice sa te urci deasupra coloanei (dureaza cel putin 1 ora sa traversezi tot Efesul)
-comercianti care te recunosc dupa cum arati, ca esti roman, si iti spun cateva cuvinte in romaneste. Cu toate ca se spune ca in Turcia, in Bazar, comertule ste unul agresiv, mi s-a parut chiar politicos…si uneori amuzant
-turisti romani pentru care Efesul = niste bolovani, si pentru care un tricou D&G (fake) din Bazar valoreaza mai mult.
-pisici si caini cu nemiluita pe strazi, care traiesc in perfecta armonie atat intre ei cat si cu oamenii. Persoane care au grija de animale, chiar daca e vorba de o pisica oarba vagaboanda pe care o lasa sa stea pe un scaun la ei in restaurant.
-un caine care statea ca mort sa il mangaie turistii. Conform turcilor care il insoteau, e pozitia lui favorita si cand se aseaza asa, nu se mai misca ore in sir. Nu se cerea taxa pentur acest obiectiv turistic 
-mi-am scris dorinte pe un perete la Casa Maicii Domunlui…si am citit multe altele scrise de mii de oameni in zeci de limbi. Nu am sa incetez niciodata sa imi pun dorinte..stiu ca se implinesc 
… de ziua mea, de Anul Nou, cand prind un norocel in zbor, cand imi cade o geana….
-am intalnit localnici mult mai binevoitori decat cei din Cluj, care ne-au dat explicatii pe care cred ca le dau zilnic multor turisti.
-am gasit scris pe pereti: Siktir, cuvant imprumutat de noi si in romana. Doar ca intelesul difera… in turca inseamna “fuck off!” si alte lucruri din aceiasi sfera. . Asa ca aveti grija cu cine folositit cuvantul asta
-cele mai frumoase vitrine
-soferi de autobuz imbracati la costum
-insotitori la autobuz care te servesc cu apa si iti toarna in palme un fel de apa parfumata…doar ca sa ai o calatorie placuta. Niciun autocar cu care am calatorit prin Turcia nu s-a stricat cum se strica autocarele romanesti cu care pornesti la cursa lunga.
-depuneri de calcar benefice => Pamukkale (castel de bumbac). Morala-> nu folositi Calgon (“Masina de spalat traieste mai mult cu Calgon.”)
-mancare de pe vapor care e mai buna decat cea din multe restaurante din Cluj, si unde bucatarii insista sa iti puna cat mai multa mancare, inclusiv striga dupa tine: “Meat, meat, take soem of this too!”, “No, thank u”, “But take meat, is good!” (Ps: masa era inclusa in pretul biletului cu vaporasul)
-multe steaguri, oameni mandri ca sunt turci si care il venereaza de-a dreptul pe Kemal Ataturk pentru ca a creat Republica Turca.
-nisip fara chistoace
-cele mai frumoase esarfe la 10…adica 7 lire dupa targuiala=> 140 de mii
-apa sarata la robinet…si care nu e buna de baut
-mii de luminite pe strazi…de parca la ei e tot timpul Craciun
-palmieri…si flori care dau un miror intregii strazi, dar care nu fac radacina in Cluj :-<
-soferi mai disciplinati decat in Romania
-guri de canal acoperite cu covoare. La inceput le-am ocolit, deoarece credeam ca e ca atunci cand acoperim gurile de canal care nu au capac, cu…. carton.
-cluburi unde si Dragostea din Tei e fake ptr ca nu e cantata de Ozone
-paine turceasca la fel ca painea turceasca din Romania:P
-indicatoare scrise gresit in limba engleza
-mult mai multi chelneri decat chelnerite
Tu te auzi???
decembrie 31, 2007
La inceput de an nou, oamenii normali isi fac planuri si se decid ca vor sa fie mai buni. Reusesc poate pentru putin timp, deoarce apoi se hotarasc ca e mai bine sa fie buni doar cu cei care sunt la randul lor buni cu ei. Si cu ceilalti… “ochi pentru ochi”, dar asta ar duce la o lume intreaga de orbi, spunea Gandhi. La randul sau, CTP sounea in “Ochiul si obrazul”: “Dar si obrazul celalalt, si transferul pacatelor duc la o lume la fel de cruda si nedreapta pana la absurd. Incerc sa schitez umbra unei solutii: nu e neaparat necesar raspunsul cu aceeasi moneda, dar fiecare trebuie sa plateasca pentru vina sa, nu pentru ale altora, si nici altii nu trebuie sa plateasca pentru el”. Cam atat cu filosofiile si generalitatile.
Let’s talk about me!
Eu poate voi continua sa platesc cu aceeasi moneda, sau voi pedepsi pe mai multi din vina unuia. Nu fac promisiuni de care nu stiu daca ma voi putea tine. In schimb, spun ce voi incerca sa nu mai fac anul acesta. Asadar, gata si cu seriozitatile din acest post, voi incerca sa nu mai folosesc ticurile/expresiile urmatoare. Pe jumate dintre ele le folosesc si “imi vine sa imi dau pumni in cap” cand “ma aud ce spun”. Cealalta jumatate e folosita de voi (aici intra cei pe care ii cunosc, si cei pe care nu ii cunosc, dar ii aud in diferite imprejurari). Poate va da de gandit lista asta, intocmita cu greu, si va hotarati si voi sa nu le mai folositi.
Deci primul tic care ma enerveaza este DECI.
tu te auzi ce vorbesti?
imi vine sa imi dau pumni in cap
Ideea este ca (De obicei pentru ca dupa aceasta sintagma, nu exista nici o idee importanta.)
..stii ma?
Serios?
intelegi?
ce palaria mea!
Dom’le
stii?
paaaaai/ poi
auzi..
sa moara mama
‘ai sa-mi bag …
Nu ştiu ce, nu ştiu cum.
aha
alea-alea
bla bla
se mai intampla
asta e…
in fine…
ma rog…
Vă spun din start!
chestii socoteli
chestii trestii
frantz
sa mor io
si (…) si (…) si
ce puii mei
super tare
oki doki
noh
baga-mi-as, imi bag picioru’ ( sau altceva)
din partzi
mai greu
o laie
du-te ba d-aici
Cica
d’oh
mda, cum sa nu/ sigur ca da/ tipic
n-a fost sa fie/ghinion
wtf
ma lasi?
clar
taci tu/ma
ceva de genu
parerea mea
“du-te ca nu te cred”
vaaaaaaaaai
ioi, iui, iuaaai
pana mea
ce uameni
ce e nou?
Ai de mine!
Wow!
Bineinteles
Oh God! / OMG
Of of, mai mai
ei nah
jeeeez
nu te cred (spus ca uimire)
foarte tare
prea tare
aiurea
mei, mai
aaaaaaaaaaaaaaaaa
ups/ooops
nush
tinere (spus de batrani)
bullshit
ii grav
adevarul e ca..
pe bune?
sincer?
sincera sa fiu…
cred ca..
parerea mea
ata ete
daca zici tu…
hai pa!
cum zici tu..
clar
logic
si…”biletul sau abonamentul va rog”
Cum sa sari peste rand- varianta eleganta
decembrie 31, 2007
Cine nu stie cum se statea la coada in comunism? Daca nu ai trait acei ani, cu siguranta ca cei apropiati au avut grija sa iti atraga atentia cat de norocos esti ca supermarketurile sunt pline.
La revolutie nu aveam inca nici trei ani. Nu-mi mai aduc aminte mare lucru de atunci, dar ma laud si eu ca am stat si eu la coada. Unii vorbesc despre statul la coada si despre cupoane, cum vorbeau cei batrani despre cum au facut razboiul. Adevarul e ca fiecare generatie are problemele ei, si daca nu le avem…ni le facem, cu tot dramatismul de care dispunem.
Uite ca a ajuns si Romania la majorat (18 ani de democratie), si inca mai sunt probleme cu cozile. Acum se sare peste coada intr-un alt mod, ca doar am evoluat. Ajunge sa dai un telefon.
Merg la Biblioteca Judeteana Octavian Goga (adica nu BCU) , vreau sa predau trei carti, sa prelungesc termenul de predare a uneia, si sa mai iau trei (nu erau toate pentru mine:P). In fata mea o persoana vorbea cu bibliotecara. Conversatia, care era strict legata de cartile pe care vroia sa le imprumute, este intrerupta de un telefon. La celalalt capat al firului, un cititor vroia sa isi prelungeasca o carte. Dupa ce intreaga operatiune are loc, bibliotecara isi cere scuze si continua sa inregistreze cartile persoanei din fata mea. Gata! pleaca si aceasta si vine in sfarsit randul meu. Pana sa ii explic bibliotecarei intreaga poveste cu ce carti doresc sa predau, respectiv sa prelungesc, suna de doua ori telefonul…si chiar nu exagerez. Daca as fi pe un drum, si nu intr-o biblioteca, as spune ca doua masini tocmai mi-au taiat fata. Am rabdare, desi ma grabeam si avem de cautat alte carti printre rafturi. La al doilea telefon, bibliotecara isi cere scuze si spune: “uite ce slujba de secretara am!” O inteleg intr-un fel, nu e e vina ei. Incerc sa schitez un zambet…dar nu reusesc decat unul cam acru. In cele din urma fug tinta la rafturile unde stiam ca se afla cartile pe care le vroiam, insfac repede cele trei carti si fug la bibliotecara. Din fericire nu mai era nimeni in fata mea. Ma rugam sa nu sune iar telefonul…dar degeaba. A sunat! De data aceasta am scapat mai usor deoarece cauta pe alta angajata a bibliotecii.
M-am bucurat cand a fost introdusa taxa de 0,3 lei/carte/zi. Am crezut ca astfel cartile nu vor mai fi oprite cu saptamanile la unii. De ceva timp, a fost introdusa metoda de prelungire a termenului de predare a cartilor prin intermediul unui simplu telefon. Suni, spui codul de pe permis, si ceri sa iti fie prelungite cartile. E simplu, comod, asta clar ca trebuie sa fie in avantajul cititorului, nu? Ba chiar ca nu! Asta pentru ca cei carora le este lene sa duca cartile la timp suna si le mai prelungesc termenul cu doua saptamani. Asa am asteptat eu chiar si 6 saptamani dupa o singura carte, din cauza cuiva care o prelungea in mod repetat prin intermediul unui simplu telefon. Si nu mi s-a intamplat o singura data. Am vazut, chiar aici la mine in ograda, cum unii prelungesc carti din care nu citesc nicio pagina. Nu tineti banii la ciorap, cheltuiti-i sau bagati-i-n banca! La fel, nu depozitati cartile de la biblioteca in camera, lasati-le sa circule, sa fie citite de cat mai multi.
Oare si la telefon se face coada?:P Ar trebui sa incerc sa sun la biblioteca, sa vad de cate ori trebuie sa incerc pana gandesc linia libera. La cati sunaaaaaaa…. poate o sa descopar ca cei de la telefon asteapta mai mult decat astept eu la fata locului. 
Daca tot am ajuns la capitolul carti, un mic citat:
“Mesajul e clar si nu se indreapta catre Marte
De dragul diversitatii citeste o carte !
Daca vrei sa faci lumina cind e pentru tine noapte
Educa-te singur, frate, citeste o carte !(Parazitii) “
