Zicooooo!
ianuarie 26, 2008
Urasc sa fac cumparaturi la supermarket. E mai rau decat la piata, si cand scriu piata ma refer la pietele de acum ceva ani (adica nu cea modernizata din Mihai Viteazul).
Aglomeratia e intotdeauna mare…carucioare parasite in mijlocul coridoarelor… carucioare prea mari… carucioare cu care oamenii te lovesc ca sa isi faca loc… inregistrari audio idioate transmise in tot supermarketul.
Ajungi la casa…cu greu. Acolo astepti incredibil de mult, iar oamenii devin irascibili. Nu o data mi s-a intamplat ca persoana din spte sa ma impinga/loveasca insistent cu caruciorul… de parca in felul acesta s-ar fi miscat mai repede persoana de la casa de marcat /:)
Astazi am fost la Auchan. Acolo e parca mai bine deoarece sunt mai multe case de marcat si nu trebuie sa astepti foarte mult. De data aceasta, in fata mea erau doua batrane, care nu au fost in stare sa puna in plase in timp ce li se marcau produsele. Au trebuit sa astepte pana la sfarsit cand au platit. Apoi au plecat si si-au lasat portofelul acolo.Cand l-am observat, l-am luat si am fugit dupa ele. Noroc ca se miscau incet. Am spus: ” Ma scuzati, v-ati uitat portofelul”. L-am intins uneia dintre ele care era mai aproape de mine, ea mi l-a … smuls din mana, nu a zis nici macar un “mersi” si a inceput sa o strige pe cealalta baba (ca dupa faza ata nu mai imi vine sa ii zic batrana, batranica, babuta sau bunicutza) : “Zico, Zicoooo! “
mda, ce-mi plac oamenii recunoscatori.
La Europa Fm este un promo la “Dilema zilei” unde zice: Daca ai gasi un portofel cu 3000 de euro, l-ai returna proprietarului?
Nu cred ca erau totusi acolo 3000 de euro, dar eu l-am returat.
Si nu ma mandresc deloc cu asta cand vad ca proprietarul de drept nu a zis un mersi!
Poate ca era mai bine sa il dau cersetorului de la coltul strazii. S-ar putea ca el sa fie mai bine educat!
Sa nu mai aud batrani care se plang de pensia mica. SSST !
Ups.. i guess I hate everything, but me. Even myself
No photoshop, I swear!!!
ianuarie 10, 2008
No photoshop, I swear…. doar Luiza care studiaza portretul la cursul de Genuri Jurnalistice. Cu totii studiam interviul si documentarul… Lizuk studia portretul.. si nici macar nu era vorba de portretul jurnalistic.
La 21 de ani, Lu’ statea cuminte la ea in banca si colora ca un copil. Da… hai ca dam in melancolii. Asa arata pozele modificate “the old way” adica fara photoshop… mai simplu 
M-am saturat de toate pozele sub care scrie : no photoshop, i swear…eu acum chiar zic pe bune ca no photoshop..sper ca ma credeti :-”
Pe cine… ?
ianuarie 9, 2008
“Pe cine iubesti cel mai mult, pe mama sau pe tata?”
De cate ori nu v-au intrebat asta adultii?
SAU
“A cui esti tu? A lui mama sau a lui tata? “
De ce intreaba? sa vada un copil incurcat …si sa spere ca o sa il alegi pe el.
Si se zice ca copiii pun intrebari dificile. Macar intrebarile lor incep cu DE CE? De ce e cerul albastru? intrebare tipica de copil, e asa de greu pentru un adult sa raspunda ca lumina se loveste de particulele de gaze din atmosfera si ca acestea imprastie mai mult culoarea albastra decat alte culori? In schimb pentru un copil este dificil sa aleaga.. nu are nici macar niste criterii clare si poate nici notiunile de bine si de rau prea bine formate.
Don’t blame it on the kids!
Lizuk e mare…
ianuarie 8, 2008
A crescut Luiza mare! La multi ani Luizaaaaaaa :-*
E 8 ianuarie si Luiza (Lizuk, Lizuka, Lu’) a implinit 21 de ani. Prietena Luiza e mai mare ca multi dintre noi, dar ramane tot Lizuk.
Sa cresti mare…dar sa nu te schimbi.
Fluturi, culori , flori si altele
te pup
la multi ani !
Discriminarea se invata acasa
ianuarie 7, 2008
“Daca nu esti cuminte te dau la tigani” sau “Sa nu pleci din fata blocului ca te fura tiganii”
Cine nu a auzit aceste fraze de mii de ori de la parinti? Asa ajungi sa iti fie frica de rromi inca de cand esti mic. Asa cresti…si sa te dezobisnuiesti este foarte greu, mai ales ca faptele unora dintre tigani iti intaresc aceste prejudecati. Ar trebui ca parintii sa nu mai foloseasca aceste expresii. Dupa ce crestem avem tendinta sa le repetem la randul nostru celor mici.
Discriminarea rromilor se invata acasa.
La cos cu ele
ianuarie 6, 2008
Cosurile de gunoi de pe strada ar trebui sa faciliteze pastrarea curateniei in oras. Astfel Clujul va fi un oras mai curat si deci mai frumos.
Ceva nu e bine.. sa ne intoarcem la deci. Deci chiar nu isi ating scopul deoarece se face deseori exces. Exista unele strazi in Cluj unde este un cos de gunoi pe fiecare stalp. De exemplu pe unele portiuni de pe str. Dorobantior, sau langa Banca Transilvania, peste drum de Casa de Cultura a Studentilor. La fel de deranjant, sau poate chiar si mai si, este sa vezi plasticurile acelea verzi in zonele vechi ale Clujului. E total inestetic.
E adevarat ca nu e estetica nici mizeria aruncata pe jos. Dar nici cosuri de gunoi peste tot nu e o solutie.
In numarul din 20 august 2007, leadul unui articol din Adevarul este :
“Bucureştenii care au trecut ieri pe Bulevardul Magheru au fost nevoiţi să uite de bunele maniere. În lipsa coşurilor de gunoi ridicate de REBU, oamenii nu au avut unde să arunce resturile.”
Au fost nevoiti sa uite de bunele maniere? Ce i-a obligat? Lipsa unor cosuri de gunoi? Exista o dependenta majora intre cosurile de gunoi si bunele maniere? Bunele maniere trebuie sa mearga mai departe de a arunca hartia la primul cos. In unele tari nu vezi un cos de gunoi pe starda. Si totusi pe jos e curat. Poate vise pare exagerat sa scriu ca nu gasesti un cos de gunoi. Primul exemplu este Anglia, unde, cel putin in Londra nu mai sunt cosuri stradale cam din 1970 cand au inceput atacurile teroriste IRA. Nici in Turica nu e altfel, unde atacurile PKK continua. In cosurile de gunoi este cel mai usor sa amplasezi o bomba. Din fericire in Cluj nu este cazul sa ne ferim …deocamdata.
Totusi lucrurile incep sa mearga mai bine in Cluj… au disparut cosurile tricolore
Revistele Kinder
ianuarie 5, 2008
Revistele Glossy au devenit un fel de Kinder Eggs. Lumea le cumpara mai mult pentru cadouri, dupa care in cele mai mute cazuri le ignora. Nu rareori de intampla sa fii dezamagita de cadoul din interiorul revistei, deoarece deseori acestea se gasesc in interior si nu langa coperta, la vedere. In astfel de reviste, daca ai noroc, dai peste: mostre de tot felul, calendare, carnetele, cercei, rimel, gentute, papucei aurii, creme, manson cu diferite intrebuintari, si altele. Totusi, pretul revistelor deseori se schimba in functie de valoarea cadoului.
Te intorci acasa cu revistele si incepi sa rupi folia de pe ele pentru a vedea ce cadou contin. Rasfoiesti, iei tot ce e inauntru, o arunci de-o parte si iei urmatoarea. Uneori se intampla sa nu fie nimic in reviste. Dezamagire mare…
De aceea au aparut grupuri de consiliere in cumpararea revistelor kinder. Mai exact, au aparut forumuri unde fiecare membru spune ce a gasit in revista pe care a cumparat-o. Apar si probleme de genul: “Da’ cum ca si eu am luat revista si era doar un rimel, nu si calendar”, sau “Cati ml are mostra de gel de dus?”, “aaaa Numai atat?, ma tine doar doua dusuri, nu merita”.
Asa vedem cu supravietuiesc astfel de reviste, cu toate ca temele abordate sunt aceleasi, si se invart in jurul cozii in fiecare luna. Ce scrie, cine e pe coperta nu conteaza. Cadourile sa fie cat mai mari.
Cum suntem noi?
ianuarie 4, 2008
Cum suntem noi?
Poporul roman este unul pasnic. Cel putin asa scrie in toate cartile de istorie nationala, si chiar si in manualele de literatura. Altii au fost rai si ne-au atacat.
Defapt niciodata nu am stiut sa ne luptam pentru ceva mai mult. Spunem ca am fost pasnici, in loc sa spunem ca am fost lenesi, lasi si comozi. Era o vreme cand romanii isi aparau pamantul, in rarele ocazii chiar reuseau. De atacat alte teritorii, si de cucerit, nu s-a pus problema.
Cand am fost in Turcia, un roman mai patriot spunea: Ce le-am tras-o la Vaslui (10 ianuarie 1475, oprirea ostilor otomane conduse de Mehmed al II-lea) … iar un clujean mai destept si mai simtit ii replica: Mah, dar ei de cate ori ne-au tras-o??? .
Uite ca acum am ramas si fara teritorii ce au fost candva ale noastre si care ni se cuveneau.
Cum suntem noi…cum sunt eu. ?!?
Orice minune tine trei zile
ianuarie 3, 2008
Acum trei zile ai spus ca anul acesta: vei manca mai sanatos, vei fi o persoana mai buna, te vei lasa de fumat, vei bea mai putin, vei lua nota mai bune , te vei uita mai putin la tv si vei citit mai mult. Iti suna cunoscut?
E usor sa iti promiti anumite lucruri de Anul Nou, dar este greu sa le si respecti. E nevoie de oameni motivati pentru a le putea duce la bun sfarsit.
In general ne facem astfel de promisiuni deoarece sfarsitul unui an ne face sa reflectam asupragreselilor noastre. Daca tot incepe un an nou, ne gandim ca e un bun moment sa schimbam ceva in viata noastra. La ora 12, la trecerea spre un nou an, ni se pare ca, asa cum spune sloganul de la Adidas, impossible is nothing. Acum, dupa trei zile, mi se pare o idee prosteasca.
Voi mai respectati inca promisiunile pe care vi le-ati facut de Anul Nou? Eu nu! Si nu e vorba de promisiunile de al inceputul post-ului. La mine, minunea nu a tinut mai mult de trei zile. Gata…Anul viitor o sa imi fac promisiuni mai usor de tinut, de genul: voi continua sa respir, voi clipi cu aceeasi rapiditate, voi continua sa nu mananc carne, voi fi o persoana buna cu cei care sunt buni cu mine, voi lua note mai bune decat cel mai prost student. Sau, poate e mai bine sa nu imi mai fac promisiuni, ci doar sa imi pun dorinte.
O cultura…morbida
ianuarie 2, 2008
Actriţa de teatru şi film Clody Bertola a încetat din viaţă, la vârsta de 94 de ani, transmite UNITER.
11:36, 27.12.2007 Muzicianul Oscar Peterson a încetat din viaţă Oscar Peterson, pianist şi una dintre personalităţile reprezentative ale jazz-ului internaţional, a încetat din viaţă la vârsta de 82 de ani, informează Daily Mail.