Turcia

Ce/cum am vazut :

-agricultori care lucrau in miezul noptii pamantul cu un bec pe tractor=> nu vedeai un pamant nelucrat si neirigat. Acolo nu se plange lumea ca e seceta si se usca recoltele chiar daca se intample sa nu ploua un an in unele zone.
-un magazin pe care scria Genuine Fake Watches (Daca ceva este “genuine” inseamna ca este real si exact ceea ce pare a fi)

-Efesul unde sunt peste tot vestigii, dar nimeni nu iti interzice sa te urci deasupra coloanei (dureaza cel putin 1 ora sa traversezi tot Efesul)

-comercianti care te recunosc dupa cum arati, ca esti roman, si iti spun cateva cuvinte in romaneste. Cu toate ca se spune ca in Turcia, in Bazar, comertule ste unul agresiv, mi s-a parut chiar politicos…si uneori amuzant
-turisti romani pentru care Efesul = niste bolovani, si pentru care un tricou D&G (fake) din Bazar valoreaza mai mult.
-pisici si caini cu nemiluita pe strazi, care traiesc in perfecta armonie atat intre ei cat si cu oamenii. Persoane care au grija de animale, chiar daca e vorba de o pisica oarba vagaboanda pe care o lasa sa stea pe un scaun la ei in restaurant.

-un caine care statea ca mort sa il mangaie turistii. Conform turcilor care il insoteau, e pozitia lui favorita si cand se aseaza asa, nu se mai misca ore in sir. Nu se cerea taxa pentur acest obiectiv turistic

-mi-am scris dorinte pe un perete la Casa Maicii Domunlui…si am citit multe altele scrise de mii de oameni in zeci de limbi. Nu am sa incetez niciodata sa imi pun dorinte..stiu ca se implinesc … de ziua mea, de Anul Nou, cand prind un norocel in zbor, cand imi cade o geana….

-am intalnit localnici mult mai binevoitori decat cei din Cluj, care ne-au dat explicatii pe care cred ca le dau zilnic multor turisti.
-am gasit scris pe pereti: Siktir, cuvant imprumutat de noi si in romana. Doar ca intelesul difera… in turca inseamna “fuck off!” si alte lucruri din aceiasi sfera. . Asa ca aveti grija cu cine folositit cuvantul asta
-cele mai frumoase vitrine

-soferi de autobuz imbracati la costum
-insotitori la autobuz care te servesc cu apa si iti toarna in palme un fel de apa parfumata…doar ca sa ai o calatorie placuta. Niciun autocar cu care am calatorit prin Turcia nu s-a stricat cum se strica autocarele romanesti cu care pornesti la cursa lunga.
-depuneri de calcar benefice => Pamukkale (castel de bumbac). Morala-> nu folositi Calgon (“Masina de spalat traieste mai mult cu Calgon.”)

-mancare de pe vapor care e mai buna decat cea din multe restaurante din Cluj, si unde bucatarii insista sa iti puna cat mai multa mancare, inclusiv striga dupa tine: “Meat, meat, take soem of this too!”, “No, thank u”, “But take meat, is good!” (Ps: masa era inclusa in pretul biletului cu vaporasul)

-multe steaguri, oameni mandri ca sunt turci si care il venereaza de-a dreptul pe Kemal Ataturk pentru ca a creat Republica Turca.

-nisip fara chistoace
-cele mai frumoase esarfe la 10…adica 7 lire dupa targuiala=> 140 de mii
-apa sarata la robinet…si care nu e buna de baut
-mii de luminite pe strazi…de parca la ei e tot timpul Craciun
-palmieri…si flori care dau un miror intregii strazi, dar care nu fac radacina in Cluj :-<
-soferi mai disciplinati decat in Romania
-guri de canal acoperite cu covoare. La inceput le-am ocolit, deoarece credeam ca e ca atunci cand acoperim gurile de canal care nu au capac, cu…. carton.
-cluburi unde si Dragostea din Tei e fake ptr ca nu e cantata de Ozone
-paine turceasca la fel ca painea turceasca din Romania:P
-indicatoare scrise gresit in limba engleza

-mult mai multi chelneri decat chelnerite

Tu te auzi???

TU TE AUZI???

La inceput de an nou, oamenii normali isi fac planuri si se decid ca vor sa fie mai buni. Reusesc poate pentru putin timp, deoarce apoi se hotarasc ca e mai bine sa fie buni doar cu cei care sunt la randul lor buni cu ei. Si cu ceilalti… “ochi pentru ochi”, dar asta ar duce la o lume intreaga de orbi, spunea Gandhi. La randul sau, CTP sounea in “Ochiul si obrazul”: “Dar si obrazul celalalt, si transferul pacatelor duc la o lume la fel de cruda si nedreapta pana la absurd. Incerc sa schitez umbra unei solutii: nu e neaparat necesar raspunsul cu aceeasi moneda, dar fiecare trebuie sa plateasca pentru vina sa, nu pentru ale altora, si nici altii nu trebuie sa plateasca pentru el”. Cam atat cu filosofiile si generalitatile.
Let’s talk about me!
Eu poate voi continua sa platesc cu aceeasi moneda, sau voi pedepsi pe mai multi din vina unuia. Nu fac promisiuni de care nu stiu daca ma voi putea tine. In schimb, spun ce voi incerca sa nu mai fac anul acesta. Asadar, gata si cu seriozitatile din acest post, voi incerca sa nu mai folosesc ticurile/expresiile urmatoare. Pe jumate dintre ele le folosesc si “imi vine sa imi dau pumni in cap” cand “ma aud ce spun”. Cealalta jumatate e folosita de voi (aici intra cei pe care ii cunosc, si cei pe care nu ii cunosc, dar ii aud in diferite imprejurari). Poate va da de gandit lista asta, intocmita cu greu, si va hotarati si voi sa nu le mai folositi.

Deci primul tic care ma enerveaza este DECI.
tu te auzi ce vorbesti?
imi vine sa imi dau pumni in cap
Ideea este ca      (De obicei pentru ca dupa aceasta sintagma, nu exista nici o idee importanta.)
..stii ma?
Serios?
intelegi?
ce palaria mea!
Dom’le
stii?
paaaaai/ poi
auzi..
sa moara mama
‘ai sa-mi bag …
Nu ştiu ce, nu ştiu cum.
aha
alea-alea
bla bla
se mai intampla
asta e…
in fine…
ma rog…
Vă spun din start!
chestii socoteli
chestii trestii
frantz
sa mor io
si (…) si (…) si
ce puii mei
super tare
oki doki
noh
baga-mi-as, imi bag picioru’ ( sau altceva)
din partzi
mai greu
o laie
du-te ba d-aici
Cica
d’oh
mda, cum sa nu/ sigur ca da/ tipic
n-a fost sa fie/ghinion
wtf
ma lasi?
clar
taci tu/ma
ceva de genu
parerea mea
“du-te ca nu te cred”
vaaaaaaaaai
ioi, iui, iuaaai
pana mea
ce uameni
ce e nou?
Ai de mine!
Wow!
Bineinteles
Oh God! / OMG
Of of, mai mai
ei nah
jeeeez
nu te cred (spus ca uimire)
foarte tare
prea tare
aiurea
mei, mai
aaaaaaaaaaaaaaaaa
ups/ooops
nush
tinere (spus de batrani)
bullshit
ii grav
adevarul e ca..
pe bune?
sincer?
sincera sa fiu…
cred ca..
parerea mea
ata ete
daca zici tu…
hai pa!
cum zici tu..
clar
logic

si…”biletul sau abonamentul va rog”

Cum sa sari peste rand- varianta eleganta

Cum sa sari peste rand- varianta eleganta

    Cine nu stie cum se statea la coada in comunism? Daca nu ai trait acei ani, cu siguranta ca cei apropiati au avut grija sa iti atraga atentia cat de norocos esti ca supermarketurile sunt pline.
La revolutie nu aveam inca nici trei ani. Nu-mi mai aduc aminte mare lucru de atunci, dar ma laud si eu ca am stat si eu la coada. Unii vorbesc despre statul la coada si despre cupoane, cum vorbeau cei batrani despre cum au facut razboiul. Adevarul e ca fiecare generatie are problemele ei, si daca nu le avem…ni le facem, cu tot dramatismul de care dispunem.
Uite ca a ajuns si Romania la majorat (18 ani de democratie), si inca mai sunt probleme cu cozile. Acum se sare peste coada intr-un alt mod, ca doar am evoluat. Ajunge sa dai un telefon.
Merg la Biblioteca Judeteana Octavian Goga (adica nu BCU) , vreau sa predau trei carti, sa prelungesc termenul de predare a uneia, si sa mai iau trei (nu erau toate pentru mine:P). In fata mea o persoana vorbea cu bibliotecara. Conversatia, care era strict legata de cartile pe care vroia sa le imprumute, este intrerupta de un telefon. La celalalt capat al firului, un cititor vroia sa isi prelungeasca o carte. Dupa ce intreaga operatiune are loc, bibliotecara isi cere scuze si continua sa inregistreze cartile persoanei din fata mea. Gata! pleaca si aceasta si vine in sfarsit randul meu. Pana sa ii explic bibliotecarei intreaga poveste cu ce carti doresc sa predau, respectiv sa prelungesc, suna de doua ori telefonul…si chiar nu exagerez. Daca as fi pe un drum, si nu intr-o biblioteca, as spune ca doua masini tocmai mi-au taiat fata. Am rabdare, desi ma grabeam si avem de cautat alte carti printre rafturi. La al doilea telefon, bibliotecara isi cere scuze si spune: “uite ce slujba de secretara am!” O inteleg intr-un fel, nu e e vina ei. Incerc sa schitez un zambet…dar nu reusesc decat unul cam acru. In cele din urma fug tinta la rafturile unde stiam ca se afla cartile pe care le vroiam, insfac repede cele trei carti si fug la bibliotecara. Din fericire nu mai era nimeni in fata mea. Ma rugam sa nu sune iar telefonul…dar degeaba. A sunat! De data aceasta am scapat mai usor deoarece cauta pe alta angajata a bibliotecii.
M-am bucurat cand a fost introdusa taxa de 0,3 lei/carte/zi. Am crezut ca astfel cartile nu vor mai fi oprite cu saptamanile la unii. De ceva timp, a fost introdusa metoda de prelungire a termenului de predare a cartilor prin intermediul unui simplu telefon. Suni, spui codul de pe permis, si ceri sa iti fie prelungite cartile. E simplu, comod, asta clar ca trebuie sa fie in avantajul cititorului, nu? Ba chiar ca nu! Asta pentru ca cei carora le este lene sa duca cartile la timp suna si le mai prelungesc termenul cu doua saptamani. Asa am asteptat eu chiar si 6 saptamani dupa o singura carte, din cauza cuiva care o prelungea in mod repetat prin intermediul unui simplu telefon. Si nu mi s-a intamplat o singura data. Am vazut, chiar aici la mine in ograda, cum unii prelungesc carti din care nu citesc nicio pagina. Nu tineti banii la ciorap, cheltuiti-i sau bagati-i-n banca! La fel, nu depozitati cartile de la biblioteca in camera, lasati-le sa circule, sa fie citite de cat mai multi.
Oare si la telefon se face coada?:P Ar trebui sa incerc sa sun la biblioteca, sa vad de cate ori trebuie sa incerc pana gandesc linia libera. La cati sunaaaaaaa…. poate o sa descopar ca cei de la telefon asteapta mai mult decat astept eu la fata locului.
Daca tot am ajuns la capitolul carti, un mic citat:
“Mesajul e clar si nu se indreapta catre Marte
De dragul diversitatii citeste o carte !
Daca vrei sa faci lumina cind e pentru tine noapte
Educa-te singur, frate, citeste o carte !(Parazitii) “